Mirror's Edge

Într-o lume dominată de shootere first-person care de care mai supărate, Mirror's Edge este o curiozitate. Un titlu de acţiune first-person în care trebuie să... fugi. Cât mai repede şi cât mai bine. Nu, n-o să poţi căra cu tine jdemii de arme şi nici n-o să salvezi Pământul de hoardele invadatoare de pe Marte. Trebuie doar să ajungi din punctul A în punctul B fără să te prindă poliţia. A-HA! Poliţie deci, ştiam eu că până la urmă pot să-i iau pe toţi la omor. Uhm... nu. N-o să-i iei pe toţi la omor, pentru că nu eşti Rambo.

De data asta eşti un Runner pe nume Faith, a cărei soră este arestată de autorităţi pentru a i se pune în cârcă o crimă pe care n-a comis-o. Toate acestea desfăşurându-se într-o metropolă fără nume ce seamănă foarte mult cu New York-ul, doar că Steve Jobs şi minionii Apple s-au apucat să vopsească totul în alb. De fapt, acest look foarte steril al oraşului este modul în care Faith îl percepe, deoarece cetăţenii săi au renunţat la o serie de libertăţi în favoarea unei criminalităţi aproape inexistente şi a unei vieţi liniştite. Faptul că toate comunicaţiile sunt monitorizate a la Big Brother nu-i decât un preţ mic de plătit pentru siguranţa oferită în schimb. Însă chiar şi în această lume aparent perfectă există cei care vor să comunice fără ca autorităţile să ştie despre ce e vorba. Iar pentru asta ei apelează la Runneri: curieri a căror singură misiune e să livreze informaţiile pe care le primesc în grijă cât mai repede şi fără ca autorităţile să ştie de asta. Dacă află însă... singura opţiune e fuga.

Unul dintre primele lucruri menţionate în timpul prezentării de la GC 2008 de Nick Channon, producer DICE, a fost că Mirror's Edge se vrea a fi un joc în care mişcarea să fie pe primul plan. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care perspectiva este first-person şi nu 3rd person. În first-person, cu toate că există body-awareness (îţi vezi mâinile şi picioarele) eşti mult mai atent la ce se întâmplă în jurul tău. Dacă s-ar fi optat pentru 3rd person, jucătorii ar fi fost mai interesaţi de personaj în sine. De asemenea, având în vedere că Mirror's Edge se vrea un pionier vizavi de modul în care este percepută mişcarea personajului într-o lume 3D, designerii au recurs la nişte artificii interesante.


În primul rând, modul în care vă uitaţi în jur are la bază mişcarea ochilor, nu a capului, iar câmpul de vedere (FOV, sau Field Of View) este aproape dublu faţă de cel “normal” (adică 90 de grade). Asta pentru a preîntâmpina eventualele probleme ale jucătorilor cărora li se face rău de la un FOV mic sau mişcare prea haotică. În al doilea rând, nu există HUD. Doar un punct în mijlocul ecranului pe care să te poţi focaliza, el putând fi însă dezactivat din opţiunile jocului dacă asta se doreşte. În al treilea rând, având în vedere că mediul înconjurător va avea un rol foarte important în deplasarea prin niveluri, elementele de pe traseul “optim” sunt indicate cu un roşu intens. Ajutor ce poate fi şi el dezactivat din opţiuni pentru o provocare mai mare. Am pus mai devreme optim între ghilimele deoarece calea indicată de producători nu va fi întotdeauna cea mai rapidă până la destinaţie.

Citeste intregul articol pe Computer Games reviews